Rezistența la antibiotice

Clinica iLife Cotroceni |Noutați medicale

Rezistența la antibiotice este capacitatea naturală sau dobandită a unui microorganism de a rezista efectelor unuia sau mai multor antibiotice. O alta definiție este capacitatea acestora de a se dezvolta în prezența unor substanțe active, care în mod normal le-ar distruge sau inactiva biologic.

Rezistenta la antibioticeNoțiunea de rezistență se referă și la capacitatea naturală, proprie a unei bacterii de a rezista la anumite antibiotice naturale sau de sinteză.

Clinic, dar și științific, importanța cea mai mare o are rezistența dobândită.

Rezistența la antibiotice poate apărea prin selecție naturală, prin mutații genetice (factori de mediu mutageni) sau indusă artificial (domeniu științific).

  1. Selecția naturală, pe scurt, reprezintă supraviețuirea unei specii sau a unui individ datorită aptitudinilor sale excepționale. Astfel un individ cu trăsături necorespunzătoare va muri înainte să se reproducă și nu va lăsa urmași asemenea lui. De reținut este faptul că bacteriile se multiplică logaritmic, deci au o evoluție foarte rapidă.
  2. Mutațiile genetice – apar sub acțiunea factorilor de mediu sau datorită existenței unor erori în procesul de replicare al ADN-ului.
  3. Indusă aritificial – tehnici de transformare: se introduce în celulă material genetic străin și se urmărește exprimarea caracterului codificat.

Diferența dintre bacteriile non-rezistente și cele rezistente este că bacteriile non-rezistente se multiplică, iar cu tratamentul medicamentos acestea mor, în timp ce bacteriile rezistente la medicamente continuă să se multiplice și după instituirea medicamentului.

Odată apărută rezistența la antibiotice, gena corespunzătoare se poate răspândi mai departe de la o celulă la alta prin transfer de plasmide. O bacterie de exemplu poate purta simultan mai multe gene de rezistență, numindu-se astfel multirezistență. Actual, în lume, s-au identificat bacterii cu până la 3 plasmide.

Bacteriile posedă în permanență capacitatea de a se adapta și de a evolua.
Mecanismele rezistenței la antibiotice sunt diferite:

  1. Inactivarea și/sau distrugerea antibioticului, de exemplu, în cazul Penicilinei, bacteria produce o enzimă (beta-lactamaza) care degradează enzimatic antibioticul;
  2. Alterarea țintei sau a structurii enzimatice: receptorul unde actionează de obicei antibioticul poate să-și modifice afinitatea, astfel, răspunsul receptorului să amplifice activitatea bacteriană și implicit să anuleze pe cea a antibioticului. Se realizează prin creșterea unei substanțe competitive sau prin modificarea a diferite structuri alternative bacteriene;
  3. Acumularea scăzută a antibioticului în celulele bacteriene rezistente: de exemplu, Penicilina este inactivă asupra bacteriilor Gram negative, acestea având o rezistență naturală la penicilină;
  4. Bacteriile pot dobândi bucăți mari de AND de la alte bacterii prin: plasmide (piese mobile de ADN);

Bacteriile se confruntă în mod constant cu niveluri subinhibitorii ale unui antibiotic, adică cu concentrații prea mici pentru a ucide populația bacteriană.

Scăderea permeabilității este cea mai comună formă de rezistență naturală, în acest caz antibioticul nu poate penetra suprafața bacteriei și nu poate ajunge la nucleul acesteia.

Bacteriile au inventat un nou mechanism: “ply sly” prin care excretă afară propriile enzime pentru a diminua efectul antibioticului, vor închide peretele celular pentru a preveni pătrunderea antibioticelor și vor expulza antibioticul în exterior înainte ca acesta să poată ucide.

Există mari probleme în medicină la ora actuală datorită rezistenței la antibiotice. Industria farmaceutică nu a mai descoperit o nouă clasă de antibiotice din 1987. Pe plan mondial, numărul bacteriilor multirezistente crește îngrijorător, atfel încât strong rezistența la antibiotice reprezintă o adevărată problemă în tratarea bolilor infecțioase.

Fii primul care comenteaza.

Adauga un comentariu

Trebuie sa fii logat ca sa poti comenta.